Istoricul Comunei Baleni

Este cunoscut faptul ca zona comunei Baleni a fost locuita din cele mai vechi timpuri.

Cercetările arheologice din ultima vreme dând la iveala aşezări omeneşti cu mult înaintea primelor documente, na fac sa credem in străvechea ei existenta.

Satul Baleni, vatra puternicei familii a boierilor Baleni, căruia i s-a alăturat mult mai târziu satul sârbilor, este atestat de documente de pe la jumătatea veacului al XV-lea sub numele de satul Ruşi.

Numele de Baleni dat satului Ruşi se trage de la numele unui boier care a stăpânit «ocina» in Ruşi si anume paharnicul Balea dupa cum reiese dintr-un document din 30 iunie 1572 semnat de Alexandru Voievod, domn a Ungro-Vlahiei, fiul luiMircea Voievod. Acest document poate fi considerat actul de nastere al satului Baleni.

După ce satul si-a schimbat numele, boierii ce stăpâneau ocina in Baleni si-au adăugat la nume : « ot.Baleni ».

Incepând cu marele Ban Udrea Baleanu se schimba denumirea de « ot.Baleni » in aceea de Baleanu. Sub acest nume se cunoaşte o puternica familie care a ocupat înalte dregătorii in Tara Romaneasca. Cel mai proeminent membru din familia boierilor Baleni a fost marele Ban Udrea Baleanu, care a jucat un rol de seama in îndrăzneţul act istoric al lui Mihai Viteazul : Unirea vremelnica a celor trei Tari Romaneşti.

Marele Ban Udrea Baleanu, după ocuparea Moldovei este lăsat locţiitor de domn la Iaşi, de către Mihai Viteazul.

In timpul luptelor de pe Argeş este insa prins de Ieşi si dat in mâinile lui Simion Movila, care-1 decapitează in mai 1601. Si urmaşii săi au fost in posturi destul de însemnate : marele Ban, marele vornic Ivascu Baleanu a fost capul suprem al armatei sub domnia lui Matei Basarab.

Ultimul descendent a fost logofătul Nicolae Baleanu, cel care incheie astfel puternica familie a Balenilor in anul 1867.

Construita de marele logofat Grigore Baleanu, sfetnic apropiat al lui Constantin Brancoveanu, Curtea Boiereasca se intindea pe o suprafata de 7 pogoane si 19 prajini. Era inconjurata de ziduri inalte de 4 metri si groase de 0,5 metri, astazi in ruina. Conacul boieresc nu mai exista, fiind demolat si caramizile folosite la alte constructii administrative.